Inspirația de a posta câteva cuvinte despre Timișoara mi-a venit dintr-o pură întâmplare.
Pe când copiii mei frecventau corul „Flores Castelli” am reîntânit o persoană care mi-a adus aminte de copilărie și tinerețe, un personaj carismatic, al cărui destin a fost dedicat generațiilor viitoare încă din tinerețea sa. Pot să spun că orice om care are sau a avut cât de cât tangență cu formarea copiiilor sau lumea muzicală a celor mici a auzit poate sau chiar l-a cunoscut pe profesorul Mătăsaru.
V-aduceți aminte?
Grupul „Flores” vă spune ceva?
Dacă da, atunci despre acel domn profesor Mătăsaru este vorba. Un muzician și un pedagog de excepție. Nu spun mai mult pentru că este mai mult decât suficient.
Dar inspirația de care vorbeam are legătură cu o melodie compusă de „maestru”.
„Timișoara dragostea mea”...
O melodie plină de lirism, plină de recunoștință față de valorile acestui oraș, un imn dedicat în egală măsură orașului, dar și locuitorilor lui. Și dacă Timișoara este și va fi a noastră, a timișorenilor, spiritul și viața sa aparține unei întregi lumi. Da, am spus bine. Timișoara aparține României, în aceeași măsură în care aparține Europei sau restului lumii.
De aceea am început să postez fotografii cu orașul nostru. Am vrut să arăt tuturor, celor din țară, dar mai ales celor din străinătățuri că în România există civilizație, există bun simț, există frumos.
Pentru că, nu-i așa, nu degeaba Timișoara este denumită și „Mica Vienă”...
Și-atunci de ce să nu o arătăm lumii așa cum este ea pentru noi, nu cum vor alții să o arate.
Așadar...
Poze din Timișoara...
Unele fotografii nu-mi aparțin și de aceea nu sunt marcate, dar mi-au plăcut.
Cele care le-am făcut eu au o anumită tentă de subiectivism și încearcă să redea starea sufletească a fotografului din acele momente.
Vezi pozele...
Pe când copiii mei frecventau corul „Flores Castelli” am reîntânit o persoană care mi-a adus aminte de copilărie și tinerețe, un personaj carismatic, al cărui destin a fost dedicat generațiilor viitoare încă din tinerețea sa. Pot să spun că orice om care are sau a avut cât de cât tangență cu formarea copiiilor sau lumea muzicală a celor mici a auzit poate sau chiar l-a cunoscut pe profesorul Mătăsaru.
V-aduceți aminte?
Grupul „Flores” vă spune ceva?
Dacă da, atunci despre acel domn profesor Mătăsaru este vorba. Un muzician și un pedagog de excepție. Nu spun mai mult pentru că este mai mult decât suficient.
Dar inspirația de care vorbeam are legătură cu o melodie compusă de „maestru”.
„Timișoara dragostea mea”...
O melodie plină de lirism, plină de recunoștință față de valorile acestui oraș, un imn dedicat în egală măsură orașului, dar și locuitorilor lui. Și dacă Timișoara este și va fi a noastră, a timișorenilor, spiritul și viața sa aparține unei întregi lumi. Da, am spus bine. Timișoara aparține României, în aceeași măsură în care aparține Europei sau restului lumii.
De aceea am început să postez fotografii cu orașul nostru. Am vrut să arăt tuturor, celor din țară, dar mai ales celor din străinătățuri că în România există civilizație, există bun simț, există frumos.
Pentru că, nu-i așa, nu degeaba Timișoara este denumită și „Mica Vienă”...
Și-atunci de ce să nu o arătăm lumii așa cum este ea pentru noi, nu cum vor alții să o arate.
Așadar...
Poze din Timișoara...
Unele fotografii nu-mi aparțin și de aceea nu sunt marcate, dar mi-au plăcut.
Cele care le-am făcut eu au o anumită tentă de subiectivism și încearcă să redea starea sufletească a fotografului din acele momente.
Vezi pozele...